Activismul prin artă dinamizează programul Oberhausen și Competiția Internațională BIEFF



Paradise in Ruins: Visual Art Activism și The Artist Is Present sunt două programe #‎BIEFF2016 care provoacă publicul la abandonarea rolului pasiv de privitor, anunţă organizatorii.

În filmele din aceste secțiuni, artiștii aleg să se includă și să revendice autoritatea creativă, vorbind despre propriile intervenții în spațiul public sau în cel instituțional. Priviri cinematografice asupra alienării urbane, filme despre iluzia și decăderea ideologiilor, ajung, între 14 și 20 martie, în București. Detalii pe www.bieff.ro.

Paradise in Ruins: Visual Art Activism, secțiunea cu filme premiate la Festivalul de Film de Scurtmetraj Oberhausen

Gangster Backstage este o producție pentru care Teboho Edkins s-a aventurat în unul dintre cele mai violente districte ale populației de culoare din Cape Town – unde puțini locuitori albi îndrăznesc să intre – pentru a observa nemijlocit viața adevăraților gangsteri. În loc să-i caute pe gangsteri în habitatul lor natural, regizorul îi convoacă în cadrul neutru al unei săli de curs goale, prin lansarea unui anunț de distribuire a rolurilor. Interviurile, în timpul cărora personajele vorbesc candid despre avantajele și dezavantajele vieții de gangster, alternează cu momente în care pun în scenă propriile temeri și visuri, într-un decor fără conținut, de tip Dogville, cu benzi albe marcând conturul claustrofobic al unei celule.

Shift, al lui Alex Gerbaulet, coboară pe axa amintirilor propriei familii și ale orașului industrial Salzgitter, un fost proiect înfloritor al Germaniei naziste, căminul pentru uzinele Göring și pentru lagărele de muncă adiacente. Redus la reprezentarea ruinelor unei ideologii nereușite, îl așteaptă un viitor și mai cumplit, din moment ce este proiectat să devină locul final de depozitare a deșeului radioactiv.

„Totul era bine. Departe de atingerea oricărui rău” – o voce rostește în mod repetat și convingător la începutul filmului lui Max Philipp Schmid, făcând aluzie la un Paradis(pierdut). În schimb, spectatorul este acaparat într-o seră artificială imitând Grădina Edenului, unde personajul lui Adam este jucat de un bărbat de vârstă și clasă socială medii ce recită, la un microfon, citate din Biblie, din Rousseau, Der Spiegel și Hesiod.

În Freedom & Independence, Bjørn Melhus pune sub semnul întrebării schimbarea globală de paradigmă ideologică către noi forme de capitalism religios, confruntând ideile romancierei Ayn Rand, auto-proclamat filosof obiectivist, cu conținutul evanghelic al filmelor comerciale americane.

The Artist Is Present

Programul competițional The Artist Is Present își provoacă publicul la abandonarea rolului pasiv de privitor

Cu un substrat extrem de bogat, Territorial Marking este un minunat exemplu de artă naivă, realizat de Daniel Djamo, câștigătorul Premiului pentru cel mai bun film românesc la BIEFF 2014. Artistul apare pe ecran, fluturând drapelul României într­o pădure. Pe fundal, vocea neliniștită a mamei lui încearcă să­l descurajeze în privința realizării următoarei sale opere de artă controversate, ce ar presupune alterarea drapelului francez. Având încăpățânarea tipică unui artist, Djamo refuză să se supună fricii mamei sale de autoritățile franceze. Se poate descoperi neputința traumatică a imigrantului, accentuată de cicatricea opresiunii comuniste, care se dezvăluie la fel ca drapelul fluturând al lui Djamo.

Pe 22 iulie 2014, New York­ul s­a trezit cu o declarație mută și neașteptată: steagul național de pe Podul Brooklyn dispăruse, fiind înlocuit cu două steaguri albe. Într­un New York post-11 septembrie, acest gest a dinamizat autoritățile și media, dând naștere la reacții automate de frică, furie și panică. Pe scurt, o reacție pe care orice operă de artă ar trebui să o provoace. Construit din materiale de la TV, radio și din online, Symbolic Threats urmărește parcursul intervenției artistice a lui Leinkauf și a lui Wermke, reflectând asupra rolului artei în lume, dar și asupra noastră ca cetățeni.

Carlo Mollino, renumitul designer și arhitect, a plecat dintre noi în 1973, lăsând în urmă o impresionantă moștenire artistică. În Séance, Yuri Ancarani valorifică preocuparea lui Mollino pentru ocult, scurtmetrajul fiind construit ca o scenă de spiritism în care mediumul Albania Tomassini devine  intermediarul arhitectului; prin mijlocirea ei, o voce spectrală vorbește despre opera vieții sale trecute, catapultându­ne în starea de transcendență oferită de actul creației.

Analogia vieții cu cinematografia nu a fost niciodată mai fermecătoare și mai clară ca în scurtmetrajul October Is Over al lui Karen Akerman și Miguel Seabra Lopes. Construit printr­o simplitate formală care dezvăluie în adâncimea sa psihanaliza lacaniană și montajul eisensteinian, scurtmetrajul este un omagiu adus cinematografiei și sclipirii creative care îi dă viață.

Prin adresare directă, Vika Kirchenbauer ne spune Please Relax Now. Calmă și sigură pe ea, Kirchenbauer sparge bariera distanțării impuse de ecran, dezvăluind sistematic raporturile de putere  dintre  artă și consumatorul  acesteia. Ca spectatori, suntem încurajați să subminăm pasivitatea și să  ne revendicăm poziția în spațiul pe care îl ocupăm. Cum? Explorând, acum și aici, principiul plăcerii artei extreme. Politică și jucăușă, premisa aparent simplă a filmului Please Relax Now va deveni una dintre cele mai provocatoare experiențe vizuale la care poți lua parte. Ar trebui să te opui? Nu, doar relaxeaza-­te.

 

 

 

 

Etichete: bieff 2016, program bieff

0/0 COMENTARII

TRIMITE UN COMENTARIU

PE UNDE AM MAI UMBLAT...

    CITEŞTE TOATE REVIEW-URILE