De ce nu este bun sistemul de chemare a taxiurilor pe aeroportul Otopeni



Experienţa trăită de jurnalistul Luca Niculescu, pe aeroportul Otopeni, arată că problema taxiurilor este rezolvată într-o manieră ilară, care aminteşte de perioada lui Caragiale. Potrivit ziaristului, pentru a lua un taxi de pe aeroportul Otopeni călătorii trebuie să se înarmeze cu un bon, un pix şi multă răbdare, ca să aştepte ridicarea barierei.

Peste 10.000 de comenzi de taxi la  Aeroportul International Henri Coanda Bucuresti
Peste 10.000 de comenzi de taxi la Aeroportul Internaţional Henri Coandă Bucureşti
Foto: realitatea.net

"Tot vorbind despre intrarea în Schengen, cu intrarea în România avem o problemă...", scrie ziaristul Luca Niculescu, pe contul lui de Facebook, după experienţa trăită pe aeroportul Otopeni în momentul în care căuta un taxi.

Mai jos puteţi citi povestea lui Luca Niculescu pe aeroportul Otopeni:

"Experienţă trăită. Cobori din avion la Otopeni şi vrei un taxi. Mici afişe lipite pe pereţi te îndeamnă să te duci la ghişeul de unde poţi comanda maşina. În faţa ghişeului - un birou improvizat - se află o listă cu toate companiile agreate. Sunt vreo 20. Practic, nu e mare diferenţă între ele, tarifele sunt cam aceleaşi (în jur de 1 leu 40). Problema nu e lista, ci cele 15-20 de persoane care, ca şi tine, vor un taxi. În spatele ghişeului se află un tip enervat şi obosit, care încearcă uneori să fie amabil, dar e depăşit de situaţie. Şi cum să nu fie, pentru că procedura prin care faci rost de un taxi e epuizantă! Voi încerca sa o rezum : tu suni - de pe telefonul tău mobil - la o companie de taxi, acolo ţi se dă indicativul maşinii care va veni să te ia. După ce ai făcut rost de indicativ, trebuie să îl scrii pe un bon - pe care îl păstrezi. După care, dai indicativul tipului obosit de la ghişeu. El îl notează pe o foaie, pe care se mai află alte indicative, venite de la ceilalţi pasageri care aşteaptă. Când se adună vreo 5,6,10 indicative pe foaie, funcţionarul obosit dă un telefon la "barieră" (aflată la intrarea în aeroport), spune ce maşini au voie să urce, iar maşinile respective vin în faţa aeroportului ca să îşi ia pasagerii. Cam asta e schema.

Imaginaţi-vă însă 20 de persoane în faţa ghişeului ăluia amărât, toţi ţipând în telefon după taxi, unii răcnind către tipul de la ghişeu (care ţipă şi el în semn de recunoştinţă) cerşind pixuri unul de la altul (trebuie trecut indicativul pe bon, nu-i aşa?), certându-se pe câte un bon pe care omul de la ghişeu îl distribuie când poate, pentru că pur şi simplu e debordat. În plus, bărbatul de la ghişeu se mai bate pe telefonul lui (da, are şi el un telefon fix) şi cu pasagerii care nu au mobil şi au nevoie totuşi de un taxi. Ei vor telefonul ca să sune la o companie de taxi, el îl vrea ca să sune ... la barieră, evident!

Se creează alianţe şi prietenii de moment între cei care au nevoie de pix sau care au învăţat de unde trebuie luate bonurile preţioase. Încerci să prinzi privirea funcţionarului ca să îi strecori printre dinţi celebrul indicativ şi să FII SIGUR că îl notează pe foaie şi, mai ales, că îl transmite la barieră (dacă nu află bariera că vine taxiul dupa tine, mai ai de aşteptat o tură). Şi te uiţi compătimitor la cei 3-4 străini rătăciţi, care au nevoie de taxi, nu înţeleg nimic din vânzoleala din jurul ghişeului şi întreabă într-o engleză poticnită care e procedura. Ce să le explici şi lor despre bonuri, pixuri, indicative, bariera ... eşti deja sătul şi vrei taxiul tău!

Atmosfera e un fel de amestec de Ionesco şi Ion Baiesu (nu îmi dau seama de exemplu, de ce am avut nevoie de bon, nu mi l-a cerut nimeni), funcţionarul are răbufniri paterne faţă de câte un turist străin, pe care vrea să îl ajute ("Lăsaţi-l şi pe domnul să dea telefon de la ghişeu, nu vedeţi că nu e de aici?) scena ar fi veselă, dacă nu ar fi tristă.

Înţeleg că noul sistem e în funcţiune de câteva săptămâni şi e o încercare de a rezolva prostia care se întâmpla inainte, când în faţa aeroportului stăteau taxiurile prohibitive şi dubioase iar cele cu tarif normal aşteptau undeva la 300 de metri, de îşi cărau oamenii bagajele prin hârtoape. Dar de ce trebuie rezolvată o problemă creând altele? De ce nu putem găsi în faţa aeroportului taxiuri la preţuri decente, fără să trecem prin acest sistem absurd de comandă? De ce am aşteptat mai bine de o jumătate de oră de când am ieşit din aeroport şi până m-am urcat într-un taxi?

Tot vorbind despre intrarea în Schengen, cu intrarea în România avem o problemă..."

Etichete: Aeroportul Otopeni, realitatea

0/3 COMENTARII
dinu dragomirescu
13 Mar 10:06
+0
VOTURI
-0
Autorul are perfecta dreptate. desi era spre miezul noptii duminica 10 martie cand am ajuns la Otopeni, am asteptat destul de mult pana mi-a venit randul la comanda. Este usor de imaginat cum se vor petrece lucrurile in plin sezon turistic. Din nou România "e altfel". Pacat.
Andrei
13 Mar 09:47
+0
VOTURI
-0
In lumea civilizata exista programe speciale de chemare a unui taxi, trebuie doar sa dai un click si ti se da codul plus timpul se sosire, simplu si eficient fara batai de cap pentru nimeni, numai ca la noi nimeni nu investeste in nimic, trebuie doar sa te uiti la starea taxiurilor din Romania pt a constata acest lucru.
Kano
12 Mar 18:53
+0
VOTURI
-0
Total de acord. Mai ales ca taximetristii pirati iar sunt prezenti, gata sa preia orice turist strain bulversat de noul sistem.

TRIMITE UN COMENTARIU

PE UNDE AM MAI UMBLAT...

    CITEŞTE TOATE REVIEW-URILE