Carol 53: Cum a transformat un grup de tineri o casă-monument lăsată în paragină în centru cultural



Sute de case nelocuite, lăsate în paragină, pline de şobolani şi de gunoaie,  zac în Bucureşti. Un grup de tineri cu iniţiativă şi multă capacitate de muncă a transformat o astfel de casă- imobil declarat monument de clasă B de pe Bulevardul Carol, numărul 53-  într-un "centru cultural independent", aşa cum numesc ei proiectul Carol 53. Mai exact, un loc în care orice artist poate veni să-şi prezinte proiectele, un loc de întâlnire al artiştilor sau al celor pasionaţi de artă, o "casă cu oameni", care primeşte pe oricine, fără filtre şi discriminări. 

Echipa Carol 53 este formată din şapte băieţi: Dragoş, Lucian, Ovidiu, Denis şi Matei sunt în ultimul an la Arhitectură, iar Alex şi Felix sunt ingineri. Echipa a avut şi o fată, care a renunţat la proiect. Acesta este grupul ataşat casei, cei care locuiesc efectiv aici, care s-au implicat cel mai mult în proiect şi care au cea mai mare răspundere. Dar pe lângă această echipă, grupul care ajută proiectul Carol 53 este mult mai mare. Sunt mulţi oameni care vin, îi ajută şi participă activ la proiect. Băieţii au pornit de la ideea că acest imobil aparţine tuturor, este un loc în care se întâlnesc oameni cu scopuri comune, un loc de întâlnire al artiştilor şi al celor pasionaţi de artă. Bucureştiul ducea lipsă de un astfel de spaţiu, iar casa de pe Carol 53 ducea mare lipsă de o revitalizare. În casa care era în pragul de a fi devastată de oamenii străzii, care furau de aici şi o distrugeau văzând cu ochii, acum se ţin evenimente şi proiecte din felurite medii: expoziţii de artă, arhitectură, difuzări de filme, piese de teatru, concerte, dar şi scrimă, antrenamente de alpinism sau tir.

 

Cum a luat naştere Carol 53

Băieţii şi-au dorit să realizeze acest proiect acum mult timp. După discuţii repetate, au căutat o casă care să se muleze pe dorinţele lor. "Şi grupul de oameni şi ideea s-au format în timp. Este o chestie în continuă formare, de fapt. Nu era ceva foarte rigid, nu am avut grile care să se respecte. Şi probabil de aia am ajuns aici, că am fost deschişi la foarte multe lucruri, neprevăzute, care chiar nu erau în planul nostru iniţial", spune Dragoş. "Practic, am început să ne mutăm destul de aproape unii de ceilalţi: unii la Romană, eu stăteam la Piaţa Rosetti, alţi prieteni stăteau pe Smârdan şi obişnuiam să ne întâlnim la unii dintre noi acasă. Aşa ne-am format grupul", continuă Lucian.

Căutările au început din octombrie. Băieţii voiau să găsească "o casă şi un proprietar", ţine să precizeze Lucian. Nu au avut niciodată ideea să ocupe o casă ilegal, dintotdeauna şi-au dorit o înţelegere clară cu proprietarul.  "Nu ne gândeam că o să stăm aici, ne gândeam la o casă la care să plătim chirie, o casă care să nu fie într-o stare perfectă şi să-i propunem proprietarului să plătim o chirie mai mică şi să reparăm casa sau orice altceva ce puteam noi face. O căutam şi în jurul facultăţii de Arhitectură. Ne gândeam că un prim public ar fi studenţii de la această facultate, când au o fereastră liberă să vină aici", povesteşte Dragoş. Casa de la Carol 53 a fost de mult timp în vizorul băieţilor, dar nu reuşeau să găsească proprietarul.

Tinerii mai aveau în vizor şi alte case. Au discutat cu proprietarul uneia de pe Dianei 4, care voia să le închirieze casa. Imobilul era într-o stare mai bună, de aceea preţul cerut era mai mare. Era şi miezul ierni, băieţii erau prinşi cu alte proiecte, aşa ca au renunţat, pentru moment, la idee. Prin mai au început să caute din casă în casă şi să întrebe vecinii ce ştiu despre proprietarii lor. "Întâmplarea a făcut ca eu să trec cu troleul pe lângă această casă. L-am sunat pe Matei şi i-am spus că am văzut nişte oameni prin curte. Noi ştiam casa deja şi o vedea ca fiind potrivită. Matei a mers şi l-a descoperit acolo pe domnul proprietar, căruia i-a spus că am fi interesaţi şi cam care ar fi subiectul. Domnul Bortnovki i-a spus să ia legătura cu prietenul dumnealui, arhitectul Şerban Sturza, căruia îi lăsase casa în grijă", povesteşte Lucian. Când au luat legătura cu arhitectul Sturza, şi-au dat seama că au găsit ceea ce căutau. Acesta îşi dorea, la rândul său, să salveze casa prin metode asemănătoare. Arhitectul căutase grupuri de tineri care să realizeze un astfel de proiect, dar nu a reuşit să găsească pe cineva care să fie de acord să depună atâta muncă şi cu atâta ambiţie ca grupul care adminstrează acum Carol 53. "A fost întâmplare şi dorinţă de ambele părţi. La începutul proiectului, pentru noi domnul Sturza era cel care avea grijă de casă şi aveam încredere că dacă dumnealui şi-a dat acordul şi ne-a susţinut, înseamnă că facem o treabă bună. Ne-am bucurat că am găsit înţelegere", continuă Lucian.

Munca grea a început când băieţii au ajuns în casă. Deşi trainică, cu pereţi groşi şi cărămidă de bună calitate, casa avea nevoie de multe reparaţii şi, în special, de o curăţenie generală. Lipseau geamuri, tavanul era spart, n-aveau toaletă, n-aveau curent electric. În schimb, casa era plină de şobolani şi bidoane de urină. Băieţii au eliminat 10-11 containere mari de gunoi în diverse stadii de descompunere şi au asigurat zidăria cu o structură de lemn, în lipsa materialelor originale ale casei, care au fost furate de-a lungul anilor de părăsire. Au făcut în faţa casei o toaletă ecologică, au încercat să rezolve, pe cât s-a putut, problema cu geamurile şi cu lumina.

"Noi nu renovăm efectiv. Conservăm, mai bine spus, întreţinem, protejăm părţi ale casei care sunt vulnerabile. De exemplu schimbăm o ţiglă care mişcă. În aria asta de conservare şi oprirea degradării ne-am desfăşurat noi activităţile. Şi nu furăm", spun, râzând, băieţii.

Doi ani le este pus la dispoziţie imobilul, cu înţelegerea că trebuie oprit din starea de degradare în care intrase. "Când am ajuns aici, casa era la limita dintre a mai fi sau nu un imobil bun de salvat. Dacă n-am fi intervenit probabil s-ar fi ajuns într-un stadiu în care nu se mai face nimic pentru recuperarea imobilul. Casei pe care o urmăream, de pe strada Dianei, îi dispăreau pe săptămână ce trecea tâmplării, balustrada de la balcon, uşi. Acum nu spunem că suntem noi marii salvatorii ai casei. Poate s-ar fi găsit alţii, poate domnul proprietar împreună cu domnul Sturza ar fi găsit o altă soluţie. Interesul de a salva casa exista şi înainte de a ne implica noi", povesteşte Alex. Băieţii ştiu că din 2007 a rămas casa nelocuită şi a început să se degradeze. Imobilul a intrat în litigiu şi nu a mai fost adminstrat corect.

Când au ajuns în casă, aceasta era locuită de trei familii care stăteau aici ilegal. Mai mult sau mai puţin ilegal, pentru că proprietarul ştia de existenţa lor. Când a vorbit Matei cu proprietarul, acesta chiar le spunea că va trebui să-şi găsească alt loc unde să stea, deoarece are în plan să reabiliteze casa. Oamenii i-au cerut răgaz o lună, ca să aibă unde să se mute. Băieţii spun că cele trei familii erau de puţin timp în casă şi că, din cunoştinţele lor, nu ei fuseseră cei care devastaseră casa. "Relaţia noastră cu ei... Ştii, noi nu suntem sociologi. Nu am ştiut exact cum să ne purtăm. La început, poate că-i vedeam ca pe o piedică.  Noi vedeam proprietarul, o casă- cum o fi ea, mai bună, mai rea şi programul pe care-l aveam în gând cu toţi oamenii implicaţi care duceau lipsa unui spaţiu pentru activităţi de genul ăsta. Dar începând munca de scoatere a gunoiului, ne-am cunoscut şi cu ei şi am început să socializăm", povesteşte Lucian. Până la urma, s-a ajuns la o înţelegere între cele zece persoane care locuiau în casă şi proprietar ca aceştia să-i ajute pe băieţi la operaţia de scoatere a gunoiului, dar contra cost. Aceasta a fost soluţia găsită pentru a se evita un conflict: munca plătită. "Oamenii au fost plătiţi cât au lucrat. Dar, la un moment dat, au refuzat să mai lucreze. Li se părea mai OK să spele parbrize ori să facă parcări", spune Alex. "Aici este o diferenţă de percepţie a vieţii...să zic. Ei au cu totul o altă idee despre cum trebuie să trăieşti, să locuieşti. Când eşti într-o situaţie de criză nu mai ai aspiraţii de astea... civilizaţie, apă curentă. Ei sunt oamenii momentului", continuă Lucian. Până la urma, băieţii s-au împrietenit cu vecinii lor de casă şi chiar s-au gândit să-i adiţioneze programului. Dar nu au găsit o soluţie bună pentru toată lumea. 

"Greşeala a fost că lumea a înţeles că noi vrem să scăpăm de ei. Ei de când am ajuns noi aici erau deja în conflict, la un moment dat conflictul ăsta a căpătat maxime tensiuni. Domnul proprietar a avut parte de multe experienţe nefericite, de  probleme cu firme de pază care nu-şi respectau promisiunile şi încă se fura de aici. Conflictul a venit din diferenţa dintre intenţiile de salvare a casei şi intenţiile de locuire a oamenilor. La un moment dat, în tensiunea care exista la început s-a ajuns şi la discuţiile de a exista o evacuare forţată. Noi chiar ne-am opus", explică Lucian şi Alex. Până la urma, n-a fost nevoie de o astfel de soluţie extremă. Convenţia a fost ca oamenii să fie anunţaţi cu o săptămână înainte că trebuie să plece, pentru a-şi putea găsi un loc altundeva, ceea ce s-a şi întâmplat.  "S-a dorit scoaterea lor din această înţelegere. Noi cumva am avut atitudinea asta, ne-am pus problema dacă ar putea sau nu să se adiţioneze proiectului nostru. A fost un neprevăzut la care nu am putut fi deschişi, pe lângă neprevăzutul la care am fost deschişi: că nu există instalaţie electrică, că erau mult mai mult de muncă decât ne aşteptam noi sau ne-am fi plănuit, asta ne dădea o chestie care ne încărca şi mai mult dificultatea proiectului. Nu ştiu cât de mult am fost noi deschişi, cât de mult au fost ei deschişi", continuă băieţii.

Evacuarea s-a făcut cu calm, în relaţii bune, relaţii care sunt păstrate şi acum, pentru că unii dintre oamenii care locuiau aici încă-i mai vizitează pe băieţi. "Cu unii dintre ei, cum ar fi Giani, am fost mai apropiaţi, am rămas în relaţii bune, cu alţii am rămas la stadiul de salut-salut şi cam atât. Este o atitutudine care vine de ambele părţi", spun tinerii. 

Carol 53 nu este şi nu pretinde a fi squatting

O altă controversă stârnită de Carol 53 şi proiectul de aici a fost dacă acesta este sau nu un exemplu de squatting. "Un squat este o clădire abandonată sau nelocuită, ocupată de persoane care trăiesc în ea fără permisiunea proprietarului", explică băieţii. Ce fac ei la Carol 53 nu este şi nu pretinde a fi squatting. "Noi niciodată n-am căutat să facem ceva asemănător squattingului. Susţinem această mişcare ca idee, dar nici noi ca grup, nici prietenii, nu voiam să facem asta. Întotdeauna am căutat o casă cu proprietar, cu care să ne înţelegem, care doreşte să aibă proprietatea într-o stare mai bună, cumva, iar noi să colaborăm împreună cu el şi să facem proiectul. Ca un schimb. Un fel de chirie plătită prin muncă, asta era ideea", povesteşte Lucian. 

"Noi nu voiam să intrăm într-o clădire ilegal, dacă se întampla asta nu puteam fi publici, cum ne doream, să avem un spaţiu deschis publicului, parter, subsol, unde orice artist poate să se manifeste, dacă-şi doreşte. Aşa ceva nu poţi face într-un squat, deci este o confuzie, confuzie uşor de făcut, deoarece fenomenul e complex", continuă Dragoş.

Casa, monument de clasă B, a fost construită la începutul secolului al XX-le "Aceasta casă a fost a avocatului Paşcanu. A fost o locuinta cu un standard ridicat. Aceste case au ajuns cum au ajuns din lipsa puterii de administrare. Ele consumă foarte multă şi oamenii nu mai au bani să le întreţină. În perioada comunistă a fost naţionalizată şi aici au locuit şase familii", spune Ovidiu. Acestea sunt informaţiile pe care le cunosc băieţii despre istoria casei, dar au cerut proprietarului o istoria amănunţită, din arhivele persoanale, pe care urmează să o consulte. 

Evenimentele de la Carol 53

Casa este formată din mansarda cu 8 camere, etajul unu cu 4 camere, parterul cu 3 camere mari şi subsolul. Parterul şi subsolul sunt deschise pentru public. Băieţii locuiesc la etajul unu, deocamdată. Doar doi dintre ei stau la mansardă, urmând ca după reparaţia tavanului să se mute toţi.

În casa de la Carol 53 se desfăşoară o mulţime de proiecte culturale. De la evenimente săptămânale, cum ar fi seara de film de joi, piese de teatru ori repetiţii pentru piese de teatru care se desfăşoară la parter, până la scrimă, tir, antrenamente de alpinism ale grupului Oxygen la subsol. 

Alte evenimente desfăşurate aici sunt vernisaje de pictură, desen ori fotografie. La parter şi la subsol sunt expoziţii aduse de studenţii de la arte şi mobilă creată de cei de la arhitectură. În casă se ţin şi concerte, iar trupele care au nevoie de un spaţiu unde să repete pot merge la Carol 53. Formaţia Lily and the White au concertat aici pentru prima oară, la un vernisaj.

Proiectul este deschis pentru public din iulie 2012. La acest moment, Carol 53 a devenit foarte cunoscut. Au adunat peste 5300 de likeuri pe facebook şi foarte multe persoane vin la activităţile lor. "Noi aveam în cap o casă mică, la care într-o lună, două să terminăm curăţenia şi restul, după care doar să locuim şi să administrăm proiectul. Cred că am rămas cam pe acelaşi ritm, să facem totul foarte rapid, deşi volumul de muncă a fost foarte mare", explică Lucian. 

Casa reprezintă o punte de legătură pentru diferite medii: artişti urbani, arhitecţi preocupaţi de patrimoniu. "Ideea a fost ca noi să stăm într-un spaţiu şi jos să permitem altora să stea şi ei, să fie un spaţiu public şi cu un spirit de libertate mai mare decât dacă ar fi ceva instituţionalizat. Tot procesul se bazează pe implicarea oamenilor: mai puţini bani şi mai multă energie", spune Dragoş. "Sunt de părere că proprietatea poate fi a unuia sau a altuia. Această casă este şi un bun de patrimoniu, valoarea ei este un pic mai mare decât simpla proprietate privată. Este şi a oraşului şi a comunităţii. Strict în această latură a patrimoniului trebuie să ne implicam toti, să vedem cum putem găsi soluţia optimă", spune Ovidiu.

Evenimentul care a strâns cei mai mulţi oameni la Carol 53 a fost un vernisaj cu numele Sex Tower Underground Power. Zece pictori şi zece fotografi au umplut casa cu imagini. Casa a fost plină până la refuz, la fel şi curtea, iar evenimentul s-a ţinut cu porţile deschise.

Echipa Carol 53 îi este recunoscătoare proprietarului pentru că, nu doar le-a acceptat ideea, ci şi-a exprimat admiraţia pentru ce fac ei. "Eu sper într-o implicare mai activă a domnului Bortnovski în ceea ce însemnăm noi, să-şi spună intenţiile, dorinţele", transmite Ovidiu.

Băieţii vor ca exemplul lor să fie urmat şi de alte grupuri. "Scopul final al acestui proiect nu este doar de a termina imobilul de pe Carol 53. Este o demonstaţie că se poate. Noi am demonstrat nişte principii care pot fi aplicate în alt loc, de alte persoane. Dorim reaplicarea acestui gen de proiect", concluzionează Ovidiu.

 

 

 

 

 

Etichete: centru cultural, monument istoric, proiect cultural, realitatea

0/0 COMENTARII

TRIMITE UN COMENTARIU

PE UNDE AM MAI UMBLAT...

    CITEŞTE TOATE REVIEW-URILE