Ce reguli trebuiau să respecte birjarii, "taximetriştii" Bucureştiului din secolul al XIX-lea



Dacă ai fi trăit în Bucureştiul anilor 1820, taxi-ul pe care l-ai fi folosit ar fi fost birja. Însă n-ai fi putut s-o chemi prin telefon sau aplicaţie şi nici şoferul n-ar fi venit la tine să-şi ofere serviciile. Dacă ai fi dorit să foloseşti un mijloc de transport în comun, ar fi trebuit să aştepţi încă 20 de ani: până în 1840, când au apărut omnibuzele- spre disperarea birjarilor care îşi pierdeau clientela. Peste încă 30 de ani, te-ai fi minunat că poţi folosi unul dintre tramvaiele cu cai care circulau pe străzile Capitalei- care stricau însă socotelile tuturor categoriilor de oameni care n-aveau nevoie de ele. Aflăm toate detaliile în urma unui eveniment organizat de Muzeul Municipiului Bucureşti.

La începutul secolului al XIX-lea, în Bucureşti, doar boierii aveau transportul asigurat, căci oamenii de rând nu au avut la dispoziţie trăsuri de închiriat până prin 1823, povesteşte Adrian Crăciunescu, lector la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu din Bucureşti, în cadrul unei conferinţe organizate joi, la Muzeul Municipiului Bucureşti.

Birja sau trăsura de piaţă era echivalentul taxiului din secolul XIX, iar ţara noastră a avut ca model legislativ în această privinţă ţări ca Belgia şi Franţa. Astfel, într-un regulament din 1868, se precizează că le era interzis birjarilor să-şi ofere serviciile bucureştenilor, ei fiind astfel obligaţi sa stationeze în piaţă, într-un loc delimitat, şi să aştepte ca aceştia să vină la ei. 

Acelaşi regulament, citat şi pe bloguluibalan.ro, mai prevedea următoarele:

"Nimeni nu e volnic a conduce trasura fara livret; trasurile sa fie curate si de buna stare, iar hrana cailor sa fie: fan, ovaz si orz, caci orice trasura cu cai in stare de slabire se va opri d-a mai circula; conducatorii sa fie imbracati curat, cu haine cuviincioase; conducatorii n-au voie a fuma cand sunt in mers cu musterii; birjarii prinsi pe capra beti, se vor aresta; toate trasurile vor avea, noaptea, felinare aprinse".

Conform lui Adrian Crăciunescu, ca birjar, ţi se interzicea să ocupi străzile, să legi caii în faţa caselor, să mergi cu ei pe trotuar, toţi transportatorii fiind obligaţi să acopere mărfurile rău-mirositoare din trăsuri, daca transportau aşa ceva.

Birjarii erau nevoiţi să poarte uniformă, şapcă, surduc lung până peste genunchi şi două randuri de nasturi galbeni. Tariful lor era de 2 lei pe oră.

Apariţia omnibuzelor supără birjarii

Ulterior, creşterea dimensiunii oraşului şi apariţia gărilor (Gara de Nord şi Filaret) duce la apariţia omnibuzelor, în 1840, mijloace de transport mai eficiente şi mai rentabile decât trăsurile.

Însă birjarii îşi pierdeau, din cauza lor, clientela. Astfel, într-un document datat 1871, şeful birjarilor se plângea primăriei că omnibuzele le stirbesc din clientelă, mai ales că oamenii aveau posibilitatea să le folosească chiar de la gară, pe când birjarii erau obligaţi să staţioneze la locul impus şi să plătească şi taxe aferente primăriei.

Primăria împacă birjarii,
dar supără şoferii de omnibuze

În 1879, se reglementează situaţia şi se stabilesc regulile care trebuie urmate de proprietarii de omnibuze şi taxele pe care trebuie să le plătească. Însă, de data aceasta, se supără şoferii de omnibuze, nemulţumiţi fiind de tariful maximal pe care Primăria îl impunea. Ei îşi argumentau poziţia şi prin starea străzilor din Bucureşti, care facea ca omnibuzele să se uzeze mai repede, dar şi prin faptul că nici clientela nu e numeroasă în Capitală. Declarau astfel că, prin impunerea unui tarif mic, ei ies în pierdere.

În 1871 apar şi tramvaiele cu cai, "tramcare" care circulau pe linie proprie.

"Acestea au schimbat modul în care era perceput oraşul, fiind un factor de dezvoltare economică şi socială, care a generat o mulţime de lucrări şi beneficii pentru municipalitate.", subliniază Adrian Crăciunescu.

Sistemul de rulare iniţial presupunea însă o linie unică pe care se circula în ambele sensuri, fiind instalate câteva puncte de evitare.

În 1872, „Societatea Anonimă Română de Tramvaie", cu capital englez şi belgian, introducea primele trei linii de tramvaie cu cai din Capitală, care circulau pe rutele Bariera Mogoşoaiei - Calea Moşilor (prin Str. Fântânei, Teatrul Naţional, Sf. Gheorghe, Hotel Atena, Str. Romană), Şoseaua Bonaparte - Calea Călăraşilor (via Şcoala Comercială, Sf. Gheorghe) şi Sf. Gheorghe - Calea Văcăreşti. Tramvaiele trase de cai erau galbene, iar vatmanii aveau uniforme şi şepci roşii. 

Tramvaiele trase de cai aveau o capacitate de 20 - 25 călători, circulau cam la 10 minute, până la 10 seara.

Apar tramvaiele.
Se supără proprietarii de prăvălii

Însă şi dezvoltarea tramvaielor a supărat câteva categorii de locuitori. Cele mai simpatice plângeri au fost făcute însă de proprietarii de prăvălii. Unul dintre ei a trimis o scrisoare Primăriei, argumentând că, dacă va fi instituită o linie de tramvai pe strada unde îşi avea magazinul, oamenii nu vor mai merge pe jos, ceea ce va cauza pierderea clienţilor.

Ce s-a întâmplat după ce s-a renunţat la tramvaiele cu cai şi cum am ajuns la Mercedes-urile Citaro din prezent puteţi vedea aici AICI.

♦♦♦

Adrian Crăciunescu este cadru didactic la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu din Bucureşti, Departamentul de Istoria şi Teoria Arhitecturii & Conservarea Patrimoniului.  A lucrat în Ministerul Culturii şi este membru în Comitetul Internaţional Ştiinţific al ICOMOS pentru probleme legale, administrative şi financiare (ICLAFI).  Teza sa de doctorat prezintă istoricul practicilor administrative ale urbanizării capitalei între 1859 şi 1914.

Etichete: realitatea

0/1 COMENTARII
ggg
29 nov 14:25
+0
VOTURI
-0
astazi , taxiurile sunt in marea majoritate niste harburi conduse de smecheri... e o rusine ...

TRIMITE UN COMENTARIU

PE UNDE AM MAI UMBLAT...

    CITEŞTE TOATE REVIEW-URILE