Crimă sau legitimă apărare? Procesul care a zguduit lumea bună a Bucureştiului interbelic



Un proces important a ţinut prima pagină a ziarelor din Bucureşti în perioada interbelică. Un student român, fiul unui avocat celebru, e ucis în Franţa de prietenul său, un tânăr care făcea parte tot din lumea bună a Capitalei. Anchetatorii francezi spun că a fost legitimă apărare, dar procesul se reia în România câţiva ani mai târziu şi împarte bucureştenii în două tabere. 

Crima sau legitima aparare? Procesul care a zguduit lumea buna a Bucurestiului interbelic
Crimă sau legitimă apărare? Procesul care a zguduit lumea bună a Bucureştiului interbelic
Foto: adevarul.ro

Biblioteca Marilor Procese expune, în numărul din octombrie 1923, detalii dintr-un proces care a zguduit lumea bună a Bucureştiului în perioada interbelică. Este vorba de un incident care a avut loc în Franţa, între doi studenţi români.

13 august 1916. Într-o vilă din Franţa, din localitatea Dinard-Saint-Enogat, e chemată Poliţia. Studentul Dominic Păltineanu, fiul cunoscutului avocat Barbu Păltineanu, fusese înjughiat cu un cuţit de colegul său Alexandru Lăzărescu, fiul avocatului bucureştean Emil Lăzărescu.

Cei doi petrecuseră alături de mai mulţi prieteni în seara cu pricina şi, după mai multe pahare, Păltineanu devenise, ca de obicei (cel puţin, după spusele martorilor), violent, aşa că Lăzărescu decide să se retragă de la masă. Îi spune iubitei sale, Margueritte, să vină cu el, dar fata vrea să mai rămână cu prietenii. Lăzărescu se retrage în camera de la etaj, dar, după jumătate de oră, se enervează că iubita lui nu se întoarce, revine s-o cheme  şi, pentru că fata refuză, o cheamă în sufragerie să discute. Acolo, o loveşte şi, pentru că prietenii adunaţi vin să vadă ce s-a întâmplat, fuge în cameră şi se închide acolo- ca să nu fie luat la rost de aceştia.

Lăzărescu iese pe fereastră  din vilă şi se întoarce după câteva ore cu un cuţit. Vorbeşte cu unul dintre prieteni şi îi spune că a luat cuţitul de frica lui Păltineanu, pentru că ştie că devine violent când bea şi se simte în pericol- crede că va veni să-l atace pentru ce i-a făcut lui Margueritte.

Următoarea scenă surprinsă de martori e cu Lăzărescu şi Păltineanu în mansardă, ambii în picioare, cu Păltineanu ridicând un scaun deasupra lui Lăzărescu. Păltineanu era înjunghiat în stomac. E transportat la spital, operat, dar moare după câteva ore. O asistentă declară că Păltineanu i-a spus, înainte să moară, că rana a fost din vina lui, că "am căzut în cuţitul prietenului meu".

În Franţa, anchetatorii ajung la concluzia că moartea lui Păltineanu a fost un accident şi că Lăzărescu era oricum în legitimă apărare- asta se întâmpla la 18 septembrie 1916. Cazul e îngropat şi uitat, dar revine în atenţia bucureştenilor câţiva ani mai târziu.

După cinci ani, mama lui Păltineanu deschide un proces împotriva lui Lăzărescu, de data aceasta în România. 

Pe 3 noiembrie 1922, Camera de punere sub acuzare de la Curtea de Apel din Bucureşti decide să-l trimită pe acuzat înaintea Curtei de Juraţi din Judeţul Ilfov, unde îşi avea acesta domiciliu, ca să fie judecat. Avocaţi celebri se ocupă de caz, iar societatea bucureşteană are păreri împărţite.

Lăzărescu face recurs la decizia de trimitere în judecată, dar recursul nu e acceptat, Curtea argumentând în defavoarea sa.

Sentinţa finală e însă în favoarea lui şi e găsit nevinovat de crimă, în mai 1923, căci Curtea consideră că anchetatorii din Franţa au avut dreptate: a fost legitimă apărare. Apărarea, admisă de instanţă, se bazase în principal pe comportamentul violent al lui Păltineanu, menţionat de mai mulţi martori şi pe ideea că, deşi e posibil ca Păltineanu să nu fi venit la Lăzărescu ca să-l ucidă, cel din urmă nu avea cum să ştie că nu asta îi era intenţia.

Etichete: crimă, crima interbelic, paltineanu lazarescu, proces

0/0 COMENTARII

TRIMITE UN COMENTARIU

PE UNDE AM MAI UMBLAT...

    CITEŞTE TOATE REVIEW-URILE