IMGB, povestea unui colos industrial, mândria comunismului, şi ce a mai rămas din el FOTO



IMGB, Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti, era considerată în perioada comunistă drept una dintre mândriile ţării. Având peste 13.000 de angajaţi şi o producţie record care ajunsese la peste 130.000 de tone, aceasta era imaginea vie a succesului erei socialiste şi a economiei centralizate. Nicolae Ceauşescu vizita foarte des complexul industrial IMGB, de multe ori alături de alţi şefi de stat. În prezent, compania este deţinută de grupul coreean Doosan şi mai are aproximativ 600 de angajaţi. "Ce a fost înainte, nu va mai fi, au furat ăştia tot", spune un vechi angajat.

Uzina care acum trei decenii făcea istorie intr-o Românie comunistă industrializată, cu producţii record şi zeci de mii de angajaţi, a ajuns după Revoluţie în prag de faliment. Mitul colosului industrial românesc a fost nimicit în drumul său spre economia de piaţă.

Visul Dictatorului

Visul lui Nicolae Ceauşescu de a transforma ţara într-o forţă industrială puternică a dus la creşterea consumului de energie electrică. IMGB a apărut din nevoia de echipamente atomoelectrice, hidro şi termoenergetice la preţuri mai mici decât cele din import. Mai mult decât atât, această companie facilita exporturile, ajungând ca în anii 1980, peste 40% din importurile României să fie realizate datorită industriei constructoare de maşini.

În cadrul acestei platforme industriale funcţionau, înainte de Revoluţie, mai multe fabrici, IMGB, FECNE, General Turbo, Upetrolam, Romenergo Mecanica, Pressofusioni, toate având peste 13.000 de angajaţi, exceptând uzina Vulcan. În acest mod, se puteau realiza produse integrate, complete, cum ar fi turbine de abur sau mori de ciment, lucru care în prezent nu mai este posibil, mai ales că fiecare secţie în parte sau fabrică a fost vândută şi preluată separat, nu ca un întreg.

Mândria României Socialiste

Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti deţinea o pondere majoră din punct de vedere al exportului, oferind peste 55% dintre produsele sale ţărilor CAER, numeroaselor ţări asiatice, cât şi multor ţări europene democratice.

Astfel, această uzină era privită drept vârful tehnologic al industriei româneşti şi una dintre cele mai privilegiate de Partidul Comunist. Se spune că directorul fabricii era deputat în marea Adunare Naţională.

De multe ori, datorită intereselor partidului, se cereau timpi record pentru a pune in funcţiune diferite investiţii, dar care necesitau costuri ridicate, atât din punct de vedere al materialelor, cât şi al resurselor umane. Republica Socialistă România deţinea relaţii economice importante cu URSS, RF Germania, Franţa, Cehoslovacia, Suedia sau Elveţia, ţări care se bucurau de turboagregate, turbine de puteri mici şi echipament nuclear. În acelaşi timp, produsele create de IMGB ajungeau şi în Iordania, Siria, Irak sau China.

În acelaşi timp, această companie producea prajini grele de foraj, folosite la adâncimi de 7 kilometri pentru numeroase platforme maritime. Mai mult, tot aici au fost produşi cilindri de laminare de 150 de tone pentru Combinatul Siderurgic Galaţi şi peste 30 de echipamente de la Cernavodă pentru unităţile 1 şi 2, fiind vorba de piese cu o greutate totală de peste 40.000 de tone. Chiar dacă Ceauşescu dorea cinci centrale atomoelectrice în România, toate de peste 700MW( Cernavodă, alte două pe Dunăre şi trei în Ardeal), însă după 1989 aceste proiecte au fost închise.

Cum îşi aduc aminte oamenii de colosul industrial din Berceni

Chiar dacă cifrele comuniste arătau că producţia a trecut de 100% în anii `70, foştii angajaţi povestesc că această creştere era datorată numărului mare de muncitori care trebuiau sa lucreze în plus pentru a compensa productivitatea redusă, aşa numitele norme.

"Şi înainte mai erau probleme. Eu stăteam la ţară şi de multe ori comuniştii nu îţi băgau autobuz să ajungi la muncă şi te obligau să faci norme. La un moment dat, şi atunci, deveniseră o suprasaturaţie de muncitori. Eram prea mulţi", declară un fost angajat al colosului industrial.

Unul dintre oamenii care lucrează de peste patru decenii în uzină povesteşte cum oricine venea la poarta fabricii era angajat, lucru care a dus la un moment dat la o suprasaturaţie.

"Lucrez de vreo 40 de ani aici, din 1974. Era una dintre cele mai importante uzine din România. Acum s-a împărţit în multe firme, au luat-o şmecherii, secţie cu secţie. Toată platforma asta de aici era un întreg, avea vreo 16.000 de muncitori, se întindea cât vedeai cu ochii. Ne aduceau cu autobuzele, iar metroul era plin. Apoi au luat-o norvegienii (Aker Kvaerner), s-a privatizat, dar înainte să privatizeze ce a rămas, au luat-o cei de sus, nu mai ştiu prin ce metodă şi cine era în perioada respectivă. Exista o secţie doar de turbine, mai era una în care se făceau cazane pentru Centrala Nucleară de la Cernavodă.

Se exporta foarte mult, făceau mori de ciment, turbine cu abur, dar acum a mai rămas o mică parte. După ce au luat-o norvegienii acum o deţine Doosan, însă doar ce a rămas din ea. Acum există oţelărie, o forjă grea şi prelucrări. În trecut era şi o secţie care aparţinea de Vulcan, o secţie mare unde se făceau doar cazane, dar cred că este închisă şi aia. în interior există o presă de 12.000 de tone şi una de 6.000, rusească, care nu funcţionează. Oţelul este încălzit la 1.200 de grade, apoi, cu ajutorul preselor, este modelat în diferite forme şi piese. O altă secţie mai avea trei prese, dar au venit ăştia şi le-au vândut. Acum mai sunt vreo 600 de angajaţi şi firme subcontractoare. Ce a fost înainte, nu va mai fi, au furat ăştia tot.", îşi aduce aminte unul dintre cei mai vechi angajaţi, care lucrează şi în prezent în incinta fabricii.

Un alt fost angajat, un tânăr de 27 de ani, spune că a fost pentru apoape doi ani macaragiu pentru compania actuală, Doosan IMGB.

"Nu ştiu cum era înainte, dar cât timp am fost eu era foarte greu şi erau condiţii foarte rele. Am fost macaragiu, iar atunci când aveau turnări era un fum atât de gros încât mă temeam că mă sufoc. Macaralele nu aveau aerisire şi multe dintre geamuri erau sparte. Noi veneam la cămaşă de multe ori şi era neagră atunci când ieşeam din tură. Macaragii stateau la duşuri mai mult decât sudorii. Am lucrat cam un an şi jumătate acolo. La un moment dat au montat şi nişte aparate de aer condiţionat, dar erau puse fix în ceafa ta şi nu le puteai da drumu că îngheţai complet. Doosan a subcontractat foarte multe companii şi le-a dat voie să taie foarte multe hale pentru fier vechi. Într-o zi cineva a luat patru tone şi jumătate de cupru dintr-o singură hală, patru tone şi jumătate", îşi aduce aminte acesta.

Vizitele de lucru ale lui Nicolae Ceauşescu

Există numeroase poveşti despre faimoasele vizite de lucru pe care Nicolae Ceauşescu le făcea destul de des la IMGB. Astfel, se spune că pe străzile uzinei se plantau copaci gata înfloriţi, iar muncitorii purtau cele mai bune salopete de protecţie, pe care le păstrau în dulapuri special pentru astfel de ocazii, în timp ce în restul zilelor de muncă aveau ţinute precare şi nesigure. De obicei, dictatorul alegea să aducă aici şefii de stat care îi vizitau ţara, arătându-le proiectele megalomanice pe care muncitorii acestei fabrici puteau să le ducă la bun sfârşit în cel mai scurt timp. Mai mult, Ceauşescu încerca în acest mod să îi convingă pe aceştia să cumpere produsele sale şi să mărească astfel numărul de exporturi. 

"Când venea Ceauşescu era mare sărbătoare. Toată lumea arăta bine şi era frumos în fabrică, dar trebuia să facem curăţenie. Erau vremuri bune pentru noi muncitorii, aveam un loc de muncă stabil. Te luau de pe stradă să te duci să munceşti, nu ca acum", îşi aminteşte un fost angajat nostalgic. 

Astfel, se pare că vizitele primului om în stat erau programate cu săptămâni înainte. Totul trebuia curăţat şi şters pentru a da o imagine bună în faţa invitaţilor de seamă, iar angajaţii trebuiau să poarte cele mai curate haine. 

Situaţia actuală 

Fosta platformă industrială IMGB sau ce a mai rămas din ea a fost împărţită în mai multe firme şi companii de-a lungul anilor, existând astăzi doar în umbra amintirilor celor care au lucrat sau încă lucrează în ea.

Persoanele din zonă vorbesc cu regret despre mândria comuniştilor şi dau vina pe "cei de sus" care "au furat tot şi nu au lăsat nimic în urmă". Astfel, ea a fost divizată în şapte unităţi şi vândută în 1998 de FPS, într-o "privatizare de un dolar" deoarece avea foarte multe datorii. Aker Kvaerner, compania care a preluat-o, a fost obligată să  vândă în 2006 cu 26 de milioane de dolari pentru a scăpa de faliment. În prezent, uzina este deţinută de compania coreeană Doosan Heavy Industries, fiind denumită Doosan IMGB. Astfel, acest brand s-a axat în primul rând pe exporturi, în special pentru Asia şi America, reuşind în acest mod să pună pe picioare ceea ce la un moment dat a fost cea mai importantă uzină din România socialistă. B365.ro a contactat reprezentanţii companiei pentru un punct de vedere, însă aceştia nu au răspuns.

Etichete: Bucureşti, colos industrial, doosan imgb, imgb, poveste imgb

0/6 COMENTARII
Lazar Stefan
16 Jun 20:55
+0
VOTURI
-0
Inainte de revolutie IMGB nu era impartit in fabrici (erau numai sectii)General Turba, Upetrolam,romenergo mecanic au aparut dupa 1992 ,iar Presofusioni este de fapt fosta turnatorie de precizie care a fost vanduta la italieni.Articolul are si alte inadvertente
Raluca
22 Mar 04:59
+0
VOTURI
-0
Comentariul era pt smiorcăitul "Hotii"
Raluca
22 Mar 04:58
+0
VOTURI
-0
N-ai tu treabă calicule... ;) În '90 s-a dat libertate, puteai face ceva din viața ta dacă erai jmeker, dar ai ales să nu faci nimic și să rămâi un calic și un smiorcăit.
Mariusica
21 Mar 08:35
+0
VOTURI
-0
Articolul e platit, cumva, de catre asa-zisii dezvoltatori imobiliari din zona? Care ar vrea sa dispara IMGB-ul ca sa-si dezvolte ei afacerile?
Daca Doosan nu ar fi luat IMGB-ul disparea si ultima farama de industrie grea din zona Bucurestiului si, posibil, din tara.
Hotii
21 Mar 07:32
+0
VOTURI
-0
Dar din tara asta ce a mai ramas? Multumiti-i lui Iliescu, slehtei lui de derbedei si prostilor care au stat la coada sa-l voteze.
olteanu danut
21 Mar 00:40
+0
VOTURI
-0
Ce performanta obtineam daca il alegeam presedinte pe dl.Corneliu Manescu !! olteanu danut din comanesti bc.

TRIMITE UN COMENTARIU

PE UNDE AM MAI UMBLAT...

    CITEŞTE TOATE REVIEW-URILE