M-am lăsat de fumat cu programul "Stop Fumat". Prima săptămână fără ţigări



Testez pe pielea mea (şi pe plâmânii mei) programul naţional "Stop Fumat" şi prezint fiecare pas din experienţă. Cea mai mişto parte de până acum e asta de mai jos.

M-am lasat de fumat cu programul "Stop Fumat". Prima saptamana fara tigari
M-am lăsat de fumat cu programul "Stop Fumat". Prima săptămână fără ţigări
Foto: B365.ro

Previously on: "Mă las de fumat cu programul Stop Fumat": Acum trei săptămâni am început să pun în aplicare planul stabilit cu psihologul: fără țigările tradiționale- de la cafea, de după masă etc. + amânat fumatul atunci când vine dorința, acum două săptămâni am început tratamentul cu pastilele Champix şi acum opt zile am fumat ultima ţigară. Despre prima zi de nefumător am povestit aici.

Bilanţul de până acum, conform aplicaţiei Smoke Free, e cam aşa: 172 de ore de nefumător. 130 de ţigări ne-fumate, 103 lei ne-daţi pe ţigări şi 43 de ore de viaţă recâştigate.

Toată săptămâna de nefumător a fost mai uşoară decât mă aşteptam. Am avut pofte de ţigară până prin a patra zi, dar destul de mici ca intensitate şi doar vreo două-trei pe zi. Şi cu mintea stau bine. Tind să mă enervez mai repede, dar, de fiecare dată când mă enervează ceva, îmi iau câteva secunde să analizez în gând dacă e genul de lucru care m-a mai enervat în trecut, ca să văd dacă mă enervează cu adevărat sau e doar de la faptul că lăsatul de fumat mă face mai tensionată. Exemplu: Uite cum Mihai a lăsat cojile de portocale pe podea, asta mă enervează. Recapitulare mentală: A mai lăsat Mihai cojile de portocale pe podea? Da.  I-am mai spus că podeaua devine lipicioasă dacă le lasă pe podea? Da. Ok, atunci am voie să mă iau de Mihai, nu m-am enervat doar pentru m-am lăsat de fumat. La fel am făcut cu toate situaţiile enervante, iar câţiva dintre nervi s-au datorat, într-adevăr, lăsatului de fumat. Dar i-am reperat pe toţi înainte să-i exprim, aşa că nu i-am torturat pe cei din jur. 

În a doua zi s-a întâmplat ceva interesant. Ieşisem de la un film care durase vreo două ore şi ceva şi, de cum am ieşit din sală, m-am gândit: Acum o să fumez. Gândul nu a fost Vreau să fumez sau Mi-e poftă de o ţigară, pur şi simplu creierul meu era obişnuit cu faptul că o să fumez dacă filmul durează mai mult de două ore (mereu simţeam nevoia să fumez dacă stăteam în sala de cinema mai mult de două ore, deşi în alte contexte stăteam mai multe ore fără să simt nevoia de ţigară).

În a treia zi, mi-am amintit că am citit că mirosul şi gustul îţi revin la normal după 48 de ore de ne-fumat, aşa că am zis să sărbătoresc asta mâncând un fruct ciudat, pe care nu l-am încercat niciodată. A fost ales ciudatul şi interesantul fruct kaki. Ei bine... are un gust atât de îngrozitor, încât cred că şi ca fumător aş fi simţit cât de îngrozitor e. Oricum, nu simt că gustul mi s-a schimbat prea mult. Măslinele au devenit, într-adevăr, mai sărate şi prosecco-ul meu preferat parcă a devenit (şi) mai bun, dar n-am simţit vreo diferenţă la celelalte alimente. În ceea ce priveşte mirosul... cu el am avut un mini-şoc în a patra zi.

În a patra zi, s-a schimbat felul în care inspir. Am realizat asta în timp ce alergam, probabil pentru că era mai intensificat tot procesul de inspir-expir, dar pur şi simplu începusem să simt că trag atât de mult aer în piept când respir că-mi ajunge până-n stomac. A continuat şi după sesiunea de alergare, pe tot parcursul zilei. Aveam impresia că-mi perforez efectiv stomacul când respiram, era foarte enervant şi nici acum nu-mi vine să cred că aşa e normal să respiri. M-am obişnuit, doar când fac mişcare revine senzaţia aia de tras-aer-în-stomac. În ceea ce priveşte mirosul, cred că intensitatea mirosurilor din jurul meu s-a triplat, într-una din zile simţeam că mi se face rău de la propriul parfum (pe care îl folosesc de doi ani de zile şi l-am simţit mereu la fel). În alte momente însă, e foarte mişto. Clementina miroase mult mai frumos, simt mirosul de pâine proaspătă de mult mai departe- în momentele astea mă simt un pic super-erou. But with great sense of smell comes great responsibility.

În a cincea zi m-am şi "expus" la fumat. Până atunci mă cam baricadasem. Tendinţa era să fac în continuare la fel, dar psihologul mi-a recomandat să nu fac asta. Aşa că am ieşit cu colegii la fumat de vreo două ori şi am fost şi la restaurantul meu preferat, în care se fumează. Şi n-a încercat nicio ţigară să mă seducă, cum mă temeam un pic.

Din a şasea şi a şaptea zi nu prea am ceva de reportat. Totul a fost normal.

A, în ceea ce priveşte efectele adverse ale pastilelor. Am simţit, în două seri, după ce am luat pastila, o mică senzaţie de greaţă. Lăsasem mai puţin timp decât de obicei între ele şi bănuiesc că ăsta e motivul, pentru că, din două săptămâni, doar în astea două zile s-a întâmplat. Efectul advers pe care-l am însă în fiecare noapte e reprezentat de visele anormale. Fiecare noapte are câte un vis ciudat şi foarte-foarte viu. Dar majoritatea sunt absurdo-amuzante. Acum două nopţi, de pildă, am visat că o cunoştinţă îmi povestea că soţul ei a înşelat-o cu "Raluca Găluşca", pe care a prins-o "cu ţâţele pe gâină". Sper sincer că pastilele-s de vină pentru visul ăsta, că n-aş vrea să cred că stochez absurdităţi de tipul ţâţele-pe-gâină în subconştient.

Mai vreau să punctez ceva.

În ultimele trei săptămâni, în care am mai povestit oamenilor că mă las de fumat cu pastile și psiholog, am primit de multe ori reacția: N-ai nevoie de așa ceva, trebuie doar să vrei. Eu am decis într-o zi că nu mai fumez și puf, n-am mai fumat.

Cu toate astea, n-am simțit în niciun moment că lăsatul de fumat pe cont propriu e mai valoros decât lăsatul de fumat printr-o metodă mai ușoară sau prin ajutor şi că victoria mea ar fi mai mică decât victoria celui care s-a lăsat doar prin voința proprie. A fost clar o luptă câştigată şi cu voinţă, dar nu cred c-am simțit nevoia să-mi demostrez mie că pot, am vrut doar să nu mai fumez. Și faptul că săptămâna asta a fost fără sevraj, fără vise în care fumez și fără dorința să trag un fum din țigara celui de lângă mine a făcut lucrurile și mai plăcute. A fost o săptămână normală și asta-i cel mai mișto. Deși am vorbit zilnic despre asta, nu cred că o să țin minte săptămâna asta drept săptămâna în care m-am lăsat de fumat: o să fie săptămâna în care am cumpărat primul brad, în care am primit vestea aia bună joi și în care mi-am luat rochia aia mișto vineri (la prima ședință cu psihologul am stabilit ca banii economisiți din lăsatul de fumat se duc pe rochii- dar parcă și asta e normal, că oricum destul din banii mei se duc pe rochii; deci mai muuuuuulte rochii).

Totuși, o deosebită contribuție la săptămâna mea ușoară a fost și sprijinul venit de peste tot. Pe lângă psihologul Teodora Sârbu (căreia e incredibil de ușor să-i spui tot ce-ți trece prin cap și care găsește soluții distractive la toate grijile), am avut o suită de "majorete" lângă mine. Jumătatea- mea-care-lasă-coji-de-portocale-pe-podea a venit cu flori în prima zi în care m-am lăsat și a luat fructul ăla ciudat şi îngrozitor ca să-mi testez noul gust căpătat de la lăsatul de fumat, în a treia zi. Tata mi-a dat bani pentru că nu mai fumez (o altă formă de încurajare pe care o apreciez); dialogul a fost cam așa: "-Dar, tată, programul e gratuit, nu-i nevoie de sprijin financiar." "-Bine, atunci ia-i ca sprijin moral." Nu poți refuza un sprijin moral în astfel de momente... 

Am primit vorbe bune de la toată lumea și, mai ales, toți cei apropiați m-au lăsat să vorbesc obsesiv despre asta de fiecare dată când am avut nevoie. Și am avut nevoie des.

A, și pastilelele clar sunt eficiente, deși văd că tot tind să le ignor în articole.

Discursu-i gata. Cortina.

P.S. Dacă continuă să rămână așa ușor procesul, nu văd niciun rost să continui seria de articole. Nicio carte despre cum viața e ușoară n-a ajuns bestseller. Deci revin doar dacă mă reapuc de fumat sau dacă pe parcurs devine mai greu să fiu nefumător. Sau dacă devin un fost fumător din ăla enervant, care e exasperat de toți fumătorii și simte nevoia să-i înjure- deși nu cred c-aș primi aprobarea redactorului-șef pentru un articol din ăsta, așa că rămân primele două posibile reveniri :)

VEZI ŞI: 

Mă las de fumat cu programul "Stop Fumat". Pasul 4: Prima zi de nefumător

Mă las de fumat cu programul naţional "Stop Fumat". Pasul 3: Pastila 

Mă las de fumat cu programul naţional "Stop Fumat" (?) Pasul 2: Şedinţa cu psihologul

Mă las de fumat cu programul naţional "Stop Fumat" (?) Pasul 1: Şedinţa de grup

Etichete: champix, lasat de fumat, program lasat de fumat, review, stop fumat

0/1 COMENTARII
elena
01 Jan 14:47
+0
VOTURI
-0
OFERTA de lucru la domiciliu, in tara sau strainatate !Part time sau full time, poti castiga din prima luna 100 Euro !!!
Se lucreaza comod, de acasa 2-3 ore pe zi si fiecare isi stabileste programul de lucru!
Avem nevoie de persoane serioase, inzestrate cu calm si rabdare.Conditii necesare:
- calculator + internet, cunostinte minime operare
Instruirea se ofera gratuit sub forma unor lectii trimise prin email.
Se ofera contract legal !
TU CE MAI ASTEPTI?
Daca crezi ca ai aptitudinile necesare trimite un mesaj cu subiectul DETALII la adresa de email: mami_meda@yahoo.com

TRIMITE UN COMENTARIU

PE UNDE AM MAI UMBLAT...

    CITEŞTE TOATE REVIEW-URILE