Torționarul Ion Ficior condamnat la 20 de ani de închisoare



Ion Ficior a fost condamnat miercuri de Înalta Curte de Casație și Justiție la 20 de ani de închisoare, pentru infracțiuni contra umanității.

Ioan Ficior isi primeste miercuri sentinta
Ioan Ficior îşi primeşte miercuri sentinţa

Ion Ficior, fost comandant al coloniei de muncă Periprava, a fost condamnat miercuri de Înalta Curte de Casație și Justiție la 20 de ani de închisoare, pentru infracțiuni contra umanității. Decizia nu este definitivă și poate fi contestată cu apel la ÎCCJ.

”Aşa cum se reţine în rechizitoriu, în Colonia de Muncă de la Periprava au decedat 103 deţinuţi politici, cazuri dovedite, însă numărul lor este mult mai mare. Un prim act din care rezultă că în perioada de început a regimului comunist a fost declanşat un regim care avea ca scop exterminarea adversarilor politici, condamnaţi pentru fapte de împotrivire faţă de regimul instaurat, este Anchetă Partidului Comunist Român din anul 1968 care concluziona că în perioada 1952 - 1964 în cadrul penitenciarelor şi a coloniilor de muncă a existat un regim de exterminare a deţinuţilor politici care a fost dictat de persoane aflate la conducerea statului şi aplicat de către comandanţii locurilor de detenţie”, se arată în documentele depuse la dosar, citate de News.ro

În acest sens relevantă este declaraţia dată în faţa Comisiei de Partid la data de 18 martie 1968 de Pavel Ştefan, fost ministru de interne. Acesta, fiind întrebat despre ilegalităţile comise în perioada 1950 - 1964, a declarat că i-au parvenit rapoarte cu privire la ”atrocităţile” petrecute în penitenciare şi colonii de muncă.

”Era un sistem de a bate fără milă, în mod barbar. Am avut câteva şedinţe cu comandanţii lagărelor şi închisorilor, la care am cerut să se pună capăt acestor metode (…). Mi-a venit informaţia că la Brăila oamenii sunt bătuţi crunt, iar cadavrele erau cărate pe tărgi improvizate din două beţe (…). Ancheta a stabilit că comandanţii şi subalternii băteau deţinuţii şi încurajau bătaia cu deţinuţi atraşi de ei să facă asemenea lucruri. Medicamentele care trebuiau date deţinuţilor bolnavi pentru a fi în stare de lucru erau valorificate de ei (…). Situaţie similară era şi la celelalte lagăre. Se foloseau abuzuri samavolnice, oamenii erau teorizaţi, şi nu educaţi. (…) În legătură cu bătaia, când am început să analizez lucrurile, a rezultat că, pe timpul lui Marin Jianu (fost ministru de interne adjunct) care conducea lagărele, apăruse o indicaţie că să fie bătuţi deţinuţii (…). Aceasta a fost o linie, de a aresta şi schingiui fără să existe vreo învinuire. Când intrai pe mâna celor de la Securitate era vai şi amar”, se arată în documentele citate.

În concluziile scrise se face referire şi la o anexă la rechizitoriu în care sunt enumerate cauze care au dus la decesul celor 103 deţinuţi avuţi în evidenţă. Acestea sunt: insuficienţă cordio-respiratorie (Alexe Mihail, Chelaru Ion, Constantinescu Aurel, Crăciunescu Ilie, Culuianu Vasile, Demeter Ştefan, Fanea Victor, Florea Ştefan, infarct miocardic (Băşică Eugen, Bilvanescu Dumitru,Costache Ion, Mitroi Laios), septicemie (Bucovală Victor), enterocolită acută intestinală (Bunoiu Ioan, Csutak Francisk, Mincic Petre, Nancă Cornel, Popa Constantin, Roman Marin, Voinea Gheorghe), TBC pulmonar (Cotacu Nicolae, Drăghici Petre, Ducă Mihai, Dumitrescu Gheorghe, Gaiţă Nicolae, Păun Gheorghe, Popescu Focă, Rotman Kurt), astm pulmonar (Dobre Ion), ocluzie intestinală (Dragomirescu Gheorghe, Toth Ştefan), hemoragie intercostală (Ghibu Ion), casexie neoplazita (Matei Ion, Minoiu Eleonor Neacşu Ilie, Popa Constantin, Ragusila Ştefan) şi hepatită epidemică hipertoxica (Dinut Virgil, Zsofi Ludovic).

”Trebuie remarcat că printre cele mai frecvente cauze ale deceselor se regăsesc distrofiile sau TBC-ul, indiciu serios în privinţa alimentaţiei insuficiente, a epuizării, a lipsei condiţiilor de igienă şi a îngrijirilor medicale. De altfel, diagnosticele la deces indică în mare măsură existenţa unor condiţii de viaţă mizerabile, fapt susţinut de toţi foştii deţinuţi politici audiaţi în cauza, aceştia reclamând un tratament de expunere la frig şi foame, lipsa condiţiilor de igienă şi a tratamentului medical pe întreagă perioada de detenţie. Condiţiile de viaţă din colonia de muncă nu puteau să nu conducă la apariţia unor ”boli de mizerie” şi în final la decesul multor deţinuţi din aceste cauze. Este de reţinut că, într-o perioada în care TBC -ul era o maladie perfect tratabilă, în colonia de muncă s-au înregistrat foarte multe decese numai din această cauza”, se mai arată în concluziile scrise ale părţilor civile.

Documentele depuse la instanţă conţin numeroase mărturii privind regimul de exterminare de la Periprava, ale unor foşti deţinuţi încă în viaţă, ale unor urmaşi, precum şi ale unora dintre cei care şi-au găsit sfârşitul în colonia de muncă, acestea din urmă fiind culese din memorii sau scrisori.

Teodor Stanca spune: ”Ştiu că au existat decese între deţinuţi (…). Numitul Muţiu Caius (…) mi-a spus că în jurul lui mureau mereu deţinuţi”.

Într-o altă declaraţie a lui Caius Muţiu se arată că: ”Perioada cea mai cruntă a fost cea din decembrie 1959 - primăvară 1960, când mulţi dintre deţinuţii politici care au fost încarceraţi la Grind au murit datorită, în principal, inaniţiei. De asemenea, din totalul de aproximativ 500 deţinuţi politici aduşi la Grind în primăvară anului 1960 jumătate dintre ei au decedat, fiind îngropaţi în gropi comune".

Simion Tomoiagă a povestit că ”în fiecare zi mureau cel puţin 2-3 deţinuţi politici, în general bătrâni şi bolnavi datorită regimului de detenţie şi torturii, inclusiv deţinuţii aflaţi în anchetă, dintre cei care se credea că fac politică în penitenciar, acolo unde eram eu încarcerat (fiind numai tineri) au murit aproximativ 15 deţinuţi politici pe toată durata încarcerării mele la Periprava”.

”Alţi deţinuţi au decedat pe perioada cât eu am fost încarcerat la Periprava datorită dizenteriei sau a unei boli generale care bântuia prin colonie denumită leptospiroză”, spune Urdea Zaharie.

Potrivit documentelor depuse de avocaţi, tratamentelor inumane şi degradante li s-a adăugat înfometarea sistematică a deţinuţilor de la Periprava.

”Reţin că din cauza foamei deţinuţii mâncau rădăcini de stuf, mai prindeau şerpi şi broaşte şi le mâncau”, spune Gavrilă Dunca.

Simion Tomoiagă afirmă, la rândul său: ”Arăt că raţia zilnică a deţinuţilor se numea normă 24, iar deţinuţii bolnavi primeau: amestec de varză cu arpacaş, primeau turtoi de mălai, iar pâine câte 100 de grame doar în anumite zile, foarte rar, împreună cu o cană de ceai, iar deţinuţii scoşi la muncă primeau pâine în fiecare zi şi turtoi. (…) În general mâncarea a fost dezastruoasă, doar de sărbători era mai bună deoarece avea grăsime. Arăt că dimineaţa mâncăm o cană de ceai, cu 100 gr. pâine, prânzul îl luam la locul de muncă şi primeam o ciorbă de legume, varză sau fasole, cu precădere varză amestecată cu coceni, arpacaş, găsind şi urmă de baligă de animale, carne primeam foarte rar, doar de sărbători”.

”Jumătate de an la Periprava eu nu am văzut carne niciodată în mâncare. De foame, mâncam rădăcini de papură, iar o dată am mâncat o iarbă care semăna cu pătrunjelul. (…) De asemenea, tot de foame am mâncat o dată ouă de şopârlă sau de şarpe”, a povestit Dumitru Voicu.

Etichete: deținuți politici, ion ficior, Periprava, sentinţă

0/0 COMENTARII

TRIMITE UN COMENTARIU

PE UNDE AM MAI UMBLAT...

    CITEŞTE TOATE REVIEW-URILE
    TOPUL ŞTIRILOR    ÎN ULTIMELE 24h