Volumul ”Lipscani. Ghid turistic & de chefuri”, lansat cu lăutari



De la Lupoaică, Istodor a plecat, miercuri după-amiază, către locurile pline de istorie ale Centrului Vechi. Autorul a poposit, înainte de locul lansării, la Hanul cu Tei, Foto Cabinet, Absintheria Sixtina, Strada Franceză şi Piaţa Sfântul Anton cu a ei Curte Veche.

Istodor spune că ”Lipscaniul a avut dintotdeauna un suflet speriat” pentru că a trecut prin multe evenimente, de la incendii, inundaţii, cutremure şi până la ciumă sau foamete. Autorul susţine că cele mai multe clădiri din această zonă, chiar dacă par mai vechi, au fost reconstruite după 1847, an în care, de Paşti, Lipscaniul a fost mistuit de flăcări.

Pe Șelari, jurnalistul a redat pe scurt două evenimente pentru care această stradă a rămas înscrisă în filele de istorie ale vechiului Bucureşi: povestea senimentală dintre Cristian Vasile şi Zaraza şi cea a Doamnei Păuna, soţia domnitorului Ștefan Cantacuzino.

”Tot în Centrul Vechi s-a născut şi Minulescu, cel care nu a avut cuvinte frumoase despre Bucureşti. Acesta compara Bucureştiul cu un loc care are somptuozitatea unei baligi uscate. Cred că avea dreptate”, a declarat Eugen Istodor, într-un popas făcut prin Centrul Istoric al oraşului.

”Nu vă aşteptaţi la lucruri monumentale şi de o originalitate nebună, în Lipscani, legaţi-vă de sufletul omului care a sălăşluit aici şi şi-a făcut afacerile. Dacă e ceva remarcabil este această supravieţuire de la generaţie la generaţie a acestui suflet ”chiriaş”, care îşi construieşte casa şi negustoria după chef. De aceea am şi numit acest ghid turistic şi de chefuri pentru că atunci casele erau construite după chef”, a explicat Istodor, la Absintheria Sixtina.

Ajuns în Piaţa Sfântului Anton, în ”Piaţa Miracolelor” - după cum o numeşte autorul ghidului turistic-, Istodor a prezentat istoria Hanului lui Manuc şi cea a Curţii Domneşti.

Ultima oprire, pentru lansarea propriu-zisă a operei, a fost făcută la restaurantul Malagamba, unde Eugen Istodor a fost întâmpinat de către publicistul Dan C. Mihăilescu şi de psihosociologul şi antropologul cultural român Vintilă Mihăilescu.

”Eu cred că ne aflăm în faţa unei zone moarte, a doua ca ordin de blestem din oraşul acesta, după zona Uranus - Arhive, pe care a ras-o Ceauşescu, deşi era plină de esenţa operei lui Caragiale. Eu nici acum, după 20 de ani, nu am reuşit să aflu dacă această ruină (Centrul Vechi) este ceva dorit, dacă a fost o conspiraţie sau dacă este un amestec de nebunie şi de fără de lege. Nu pot să îmi dau seama cine este de vină pentru această mizerie în care ne aflăm”, a declarat Dan C. Mihăilescu, la lansarea cărţii ”Lipscani. Ghid turistic&de chefuri”.

Publicistul este dezamăgit de faptul că majoritatea clădirilor din Centrul Vechi sunt ”cariate, mâncate şi în stare de ruină” la etaj. ”În secolul XIX-lea, românii erau experţi în dansul pe ruine. Nicăieri în Europa tema ruinelor şi a strigoilor nimeni nu a fost atât de bună ca la noi”, a încercat să coreleze Dan C. Mihăilescu Centrul Vechi cu evenimentele din trecut.

”Dacă reuşeşti să faci un zoom foarte selectiv pe zonă descoperi că Bucureştiul este îngrozitor de viu, îngrozitor de prestiţ şi creativ. E adevărat că totul e cu o doză de risc, poţi să fii foarte fericit până îţi cade balconul în cap. Vă recomand, ceea ce nu spune Eugen în cartea lui, dacă veniţi în zonă să luaţi o bere, uitaţi-vă întâi în sus ca să fiţi siguri că plecaţi aşa cum aţi venit”, a declarat, miercuri, Vintilă Mihăilescu.

Istodor a menţionat că a încercat să consemneze în ghid ”efemerul efemerului” pentru că este sigur că locurile pe care le-a prezentat în această operă nu vor mai exista peste câţiva ani. ”Este un experiment nebun, pe care mi l-am dorit”, a declarat Eugen Istodor pentru B365.ro.

Autorul spune că până în luna mai a testat toate locaţiile din Centrul Vechi şi niciuna dintre acestea nu stăpâneşte în totalitate limbajul consumului. ”În cazul în care revii într-un loc este posibil ca serviciile să fie mai proaste decât au fost prima oară, ceea ce denotă un defect de construcţie. Este clar că Lipscaniul stăpâneşte efemerul, dar nu stăpâneşte ceea ce îi conferă dăinuire”, a spus Istodor.

Jurnalistul susţine că în Centrul Vechi există un restaurant franţuzesc bun, altul unguresc, iar strada Franceză ”are poate cele mai bune locaţii din această zonă”, dar şi strada Covaci are baruri intime foarte bune, potrivit autorului.

”Lipscaniul trebuie să îşi asume ceea ce este şi anume, o istorie nebună, zănatecă, o harababură fără nicio organizare şi fără nicio noimă, nişte istorii mici şi vioaie şi o cârciumărie care rezistă cât poate. În momentul ăsta, nu îşi asumă niciuna din identităţi şi asta este cel mai grav, poate peste ani îşi va asuma aceste detalii, care sunt cele mai importante şi care îl definesc”, a mai spus Istodor la lansarea cărţii.

Timp de şase luni, Eugen Istodor a colindat toate terasele şi barurile din Centrul Vechi, s-a documentat despre istoria Capitalei şi a întocmit acest ghid turistic, menit să îi îndrume pe bucureşteni, dar şi pe turişti, direct către cele mai bune locaţii. În opera jurnalistului apar şi pasaje istorice şi curiozităţi, din trecutul zonei.

Etichete: baruri, cafenele, Centrul Istoric, Centrul vechi, eugen istodor, lipscani

0/0 COMENTARII

TRIMITE UN COMENTARIU

PE UNDE AM MAI UMBLAT...

    CITEŞTE TOATE REVIEW-URILE