Wild Tales: Poveşti trăsnite cu picant şi fără ceapă



"- Cum să fie boss? - Păi o şaorma cu de toate, tăiată în 6, dar pe verticală." Cam ăsta este Wild Tales. 

Wild Tales: Povesti trasnite cu picant si fara ceapa
Wild Tales: Poveşti trăsnite cu picant şi fără ceapă
Foto: betianabaglietto.wordpress.com

M-am dus ţopăind de fericire că deh ... film argentinian, produs de Almodovar, nominalizat la Cannes, câştigător Goya. Urma să intru într-o nouă atracţie din parcul acela de distracţii colorat şi zgomotos, cu râsete şi plânsete, cu tocuri înalte şi şlapi de cauciuc, cu caruselul frumuseţii groazei, pe care numai în filmele de sorginte espanola îl găseşti.

Filmul: 6 "relatos salvajes" care să-ţi astâmpere foamea de ceva bun.

Prima muşcătură n-a fost rea. Simpatică ideea şi merge de warm up. A mers şi din cauză că te aştepţi ca în deschidere să cânte ăia ceva mai slabi. Oameni mulţi într-un avion, nu se cunosc între ei...deşi ar trebui, măcar câţiva. E simpatică. Pui ketchup şi treci mai departe.

A doua. Hmmm...parcă mă aşteptam să fie mai bun. Bine că mi-e foame. Ce era cu femeia bucătar? Era un fel de "criminalul de serviciu"? Ziua gătim, noaptea omorâm? Mai muşcăm o dată.

A treia. Poate mai bine îmi luam altceva? Nu nu...la final vine partea cea mai bună. Acolo se strânge totul. În ultima îmbucătură. Ce se întampla cu băiatul din maşina rablagită? Avea o problemă la stomac? Era teleportat din thrillerele americane în care, întotdeauna, dintr-o maşină cu rugină iese un psihopat?

A patra. Clar e ceva în neregulă. Oi avea Triferment la mine? N-am înţeles pe cine vroia să se răzbune...în cel mai bun caz pe vreun nevinovat din apropiere sau pe maşinile altor oameni, aflaţi în aceeaşi situaţie ca şi el. Iar scena cu nevasta de la final şi cu "colegii" este de-a dreptul absurdă.

A cincea. E ceva mai bine...cred că nu puseseră cum trebuie ingredientele la început. Aici avem puţin suspans, povestea este mai bine construită dar finalul este predictibil şi banal. Interesantă schimbarea de atitudine a tatălui exasperat – păcat de sfârşit, după cum ziceam.

A şasea. Mi s-a facut cam rău. Final destination: farmacia!!! Ultima le întrece pe toate. Spoiler (la propriu şi la figurat): Proaspăt căsătoriţi care copulează pe prezidiu, în ochii invitaţilor, în timp ce tatăl miresei muşcă dintr-un pişcot...Genial.

Poveştile sunt foarte căutate şi le lispeşte cu desăvârşire o rezolvare inteligentă sau măcar subtil inteligentă. Înţeleg foarte bine exagerările şi elementele insolite dar filmul ăsta chiar este un ghiveci de idei, unele nu rele, ofilite în stadiu incipient. Cam la fiecare "relato" ai senzaţia că au stat sa ude un covrig ca să crească într-un cozonac. N-a crescut ba chiar s-a facut mic şi tare ca piatra, bun cât să-l arunci după vreun gândac sau după vreun student la conservator care nu ţine ritmul bine...dacă tot vorbim de filme de festivaluri. Tristă droaia de nominalizari pe care o are acest film. Sper să nu-i facă şi pe alţi regizori sau scenarişti de pe scena europeana/sud americană să încerce să se inspire din acest stil sterp şi lipsit de imaginaţie, doar din cauză că uite...merge.

Nu e de mirare că după filmul ăsta, Damian Szifron, regizorul şi scenaristul în culpă, a fost chemat la Holywood să scrie scenariul remake-ului lui "Six Billion Dollar Man".

Plot: După ce unui pilot infirm i se adaugă membre şi implanturi nucleare el ajunge un "intelligence agent" unic în lume. Duh.... I rest my case.

Nota: 5

Etichete: Almodovar, argentinian, film, review, Wild Tales

0/0 COMENTARII

TRIMITE UN COMENTARIU

PE UNDE AM MAI UMBLAT...

    CITEŞTE TOATE REVIEW-URILE
    TOPUL ŞTIRILOR    ÎN ULTIMELE 24h